jump to navigation

Duminica in familie! 10/05/2009

Posted by Midgett in Momente de nebunie.
Tags: , , , , ,
2 comments

Toata familie,plus cativa prieteni pe care-i ii consideram ca din familie,ne-am strans in gradina din spate a bunicilor mei,parintii mamei.

Scopul vizitei?Sarbatorirea celor 10 primvaeri implinite de fratele meu marti.

O masa lunga si incarcata cu de-ale gurii se intinde pe iarba cruda din gradina.Poti simtii mirosul imprastiat de  carnea de felurite soiuri care sfaria zgomotos pe grilul gratarului uns cu slanina, inca de la capatul strazii.

Tot peisajul se scalda in razele aurii ale soarelui care se regasea pe cerul de-un albastru sclipitor.Muzica veche a unor trupe consacrate ca Bon Jovi,Compact,Queen si altii se impleteau minunat de bine cu peisajul descris in randuriile  anterioare.

Acum o sa incetez sa mai scriu,deoarece buni,vine cu  un castron plin de  mici,pulpite,aripioare si alte feluri de carne.

O duminca perfecta in familie.:D

As vrea…. 04/05/2009

Posted by Midgett in Momente de nebunie.
Tags: , , , , ,
add a comment

…sa dau timpul inapoi.Acum 4-5 ani nu imi pasa de haine,baieti,machiaj si alte bazaconii de genu.Nu ma trezeam intrebandu-ma cu ce haine sa ma imbrac,daca sa-mi iau sau nu aia pe mine sau unde sa merg sa-l vad pe X sau p Y.
Singurul lucru care ma ingrijora,era vremea.Speram sa nu ploua sau sa nu fie frig pentru ca mama sa ma lase afara.Mergeam pe strada,la Moni, Danu, Alin si Laura…prietenii mei.Ne amuzam copios pe seama batranului posac cu fata brazdata de timp pe care-l enervam la culme cand ii luam flori din fata casii.
Inca imi lipsesc serile de vara cand ne strageam toata ulita la o partida de ,,ascunselea” [cum ne placea noua sa o numim]..Eram vreo 20-30 de pusti de toate varstele.Zburdam ca niste miei,de-ti era mai mare dragul sa ne privesti.Ne ascundeam in cele mai ciudate locuri.Tin minte ca unul dintre baietii mai mari,Rau pe numele sau, se baga sub masini sau in santuri.Era o nebunie de joc.
Nici cand ne faceam colibe din salcie sus, in deal,pe proprieteatea babei Nicuta nu-mi displacea.Era o distractie incredibila sa o vezi pe o babornita de vreo 70 de ani injurand si blestemand niste copii care abia apucasera 10-11 primaveri,in timp ce alerga dupa ei sus pe o panta,care iarna ne servea drept partie..
Si inca vreau sa ma julesc in coate si genunchi in timp ce fug de nenea Voj din livada caruia furam prune si cirese…
Uffff..tanjesc dupa acele momente…si ele o sa constituie mereu partea cea mai vie din mine.Desii acum ma simt ca intr-o agonie continuua…Copila nazdravana si cu chef de joaca traieste inca in mine..ea ramane cea mai de pret comoara a mea.